în căutarea ochiului care să ne-ncapă
cerul iubirii
fur axa timpului
șterg urmele din nisipul sângelui să pot jura
ne-am rătăcit iubitule
într-o respirație prea scurtă
pentru aripi

mult prea subțire albastrul urzelii cu aștri
cenușă de vise acoperă pleoapele
după erupții milenare
de voluptăți
albe

cuvântul a-ntrupat paradisul
în coapsa ispititoare
ca un atlant trec palmele
peste pajiștea cărnii
stabilesc fisurile în care ne vom clăti patimile
dureri
îndoieli
nu vor mai ninge nopți corozive
când focurile vor fi de mult izvoare
și timpul asurzește de noi

doar geana de împărat
discret
ne ventilează trupul bicefal cu zori