Mi-e-așa o foame azi de tine
Cum nu am mai simțit demult,
Pe când aveam încă în mine
O inimă cu greu tumult.

Chiar dacă nu sunt des la tine
Cu gândul cum eram cândva,
N-am să te uit în veci, voi ține
Veșnică amintirea ta.

Chiar dacă nu observi tu, eu scriu
Cu foc și patimă-n stilou.
Nu poți ceti, dar numai eu știu
Cum te vedeam ca bibelou.

Nu-mi mai ajunge astăzi nimeni
Să îi vorbesc, să mă destind,
Așa cum reușeai să semeni
Un sâmbure să mă întind

La fel cum se întinde vrejul
Pe tot ce prinde-n calea sa,
Așa mă întindeam, ca mrejul
Ce lași plutind în urma ta.

Nu te mai simt bătând în atrii
Și în ventriculi ca atunci
Când amândoi umpleam și arii
De muzică cântată-n dungi.

Era o dungă pentru mine
Și alte zece-ți dedicam,
Te ridicam în slăvi pe tine
Și-ntreg pe mine mă simțeam.

Am încetat și nicio clipă
Nu te văd lângă min' de-atunci.
Pe toate le-am străpuns cu frică
Și le-am pus toate pe butuci.