mai ții minte ceva,
din anii aceia cuminți,
când răsfoiam zilele
ca paginile unei cărți
împrumutate,
când concretizam prezentul
ca pe o amintire?

mai știi drumul lung
al unor zile fierbinți
când noaptea părea tot mai îndepărtată
și noi alergam după ea să nu o pierdem
făcând ocolul Pământului?

mai ții minte cum se împleticea
un apus șovăielnic
în furoul tău cu zorzoane,

ții minte vremea
care nu ne mai lăsa să întinerim
iar clipa o trimiteai spre demult
cu fiecare clipire a genelor tale lungi
cât pasărea Paradis?