tot ce-am primit
am împărţit
şi astfel
s-au înmulţit
prin iubit
că cel mai tare verb
este a fi în
a iubi iubirea
cu pacea şi fericirea


de aici
se-ntâmplă multe
că aşa-i în ultima zi a anului
am rămas sub cer de toamnă
ce-a lungit spre Infinit
şi când toate par că-s spuse
se mai întâmplă ceva

Pe cărarea arsă de curcubeu,
un copil înalţă un zmeu.
Caruselul se învârte-n gol
în piaţa Ovidiu.
Târgul de Crăciun s-a închis
cu 10 zile mai devreme
spre disperarea tarabagiilor
şi-a copiilor
vorba lui Arghezi:

“Blestemul nu se pierde, creşte.
Se face funie şi cleşte,
Se face foame şi lingoare,
Junghi inimii şi ac la 'nghiţitoare,
Îngrijorare, turbure şi frică…

Moşia viermuită se destramă
Şi împietrită ţarină bolnavă
Dă bălărie neagră şi otravă.
Doamne! Stihiile-s pe ducă.
Blestemul: patru vânturi ne usucă…“

o tăcere se ia după mine





Constanţa, luni, 31 decembrie, 2018
(prima zi din săptămână, ultima zi a anului)