Plăcerea-i o pădure necălcată,
Și-un țărm pustiu e vrajă – și e lume
În loc de om nestrăbătut vreodată;
E muzică-n vuindul val în spume;
Iubind Natura, mai puțin drag nu-mi e
Nici omul; din ce-a fost, ori sunt, cu Firea
De vorbă stând, eu îmi doresc, anume,
Cu Universul să-mi unesc simțirea,
Spunând nici totul, nici tăcând de tot trăirea.



Traducere Aurel Covaci