O, de-aș avea-n deșert sălaș, alături
De-un suflet drag și plin de frăgezime,
Și gândul despre oameni dând în lături,
Pe ea doar s-o iubesc, urând pe nime!
Voi elemente, ce simțiri sublime
Stârniți în mine, spirite alese
Nu pot afla și eu sub orice clime?
Dar, vai, chiar de există-s nențelese
Și nu intră cu noi în vorbă prea adese!



Traducere Aurel Covaci