poezia este o buclă mătăsoasă şi parfumată
atârnată de un cer în asfinţit
străjuit de nori sângerii
cateodată lanţ cu zale fierbinţi
dureroase în unicitatea fiecăreia
sau turn de fildeş zidit din oglinzi absolute
nebune fiorduri de albastru-ngheţat
ori arc contorsionat din inima unui orologiu de bronz
e o gură cu buze uşor umede
perfecte
încordate de atâta aşteptare
sau altar pe care ard lumânările învinşilor
uneori cărare desenată
spre pivniţa dezamăgirilor
dar este si picătura de roşu în oceanul de negru
sau pata de lumina aruncata in obrazul intunericului
ori sfidarea adusa eternitatii si coloana vertebrala a efemerului

aşa ii şoptea suav
dar timid
la ureche
paingul de catifea
moliei virgine
proaspăt sosită
in Absurdistan