Poetă neferice, cu-o inimă fierbinte
Și-aprinsă de-un Luceafăr privindu-l la zenit,
Sclipiri de diamante îți ard în ochi și-n minte,
Eternă muză tristă cu suflet răscolit,

Amestec de Veneră și de Madone sacre
Ți-a fost succinta viață de miere și de-amar
Slăvită de-al tău Zeu, blamată-n voci de soacre
De cei ce-mproșcă bârfe, fără-al iubirii har,

Tu, Veronică blondă, cu ochi de ametiste,
Cu plete de vestală și bucle strălucind,
Regină-a Poeziei din slove dulci și triste,
Privim cu drag la tine și lacrimi ne cuprind,

Căci n-ai avut putere ca să reziști pierzării
Și tragediei vieții ce te-a lovit din greu,
Când Zeul și-a luat zborul, la marginea răbdării,
Tu ai decis în grabă să fii cu el mereu...

Glen Ellyn, USA - 7 ian. 2019