Ca într-o poveste spusă de demult,
Ce repovestită place tot mai mult,
Ca într-o poveste îți apare ea,
Cu priviri de gheață și cu chip de nea ...

Și din tânguirea stinsului cuvânt
Ea trezește dorul sfântului cuvânt,
Lira ți-o întinde gingașul ei braț,
Ochii i se umplu de un plin nesaț,

Și se lasă lină peste al tău pat,
Revărsând lumină părul răsfirat,
Și îngână lira tristă coarda sa,
Tu, șoptindu-i dulce: ”- Dormi, năluca mea ...”