Miracolul e că nu s-a întâmplat nimic
Miracolele nu întrec așteptările
Celor care le vânează
Nici nu se prezintă sub limita acestor așteptări
Altfel nu s-ar mai numi miracole
Apar când ești mai puțin pregătit
Când îți faci un rost din a aștepta
Azi îl aștept pe mâine
Mâinele vine
Iar mirarea mea se cască lângă un gol
Un scaun, un atelier, un pahar, o stradă
O femeie goală stând pe un scaun
Un atelier gol în care a fost cândva mai multă viață
Decât în oamenii care au traversat ani în șir
Această stradă
Prima închinare poate fi un miracol fatal
Pentru un pahar care a stat gol din fabricație
Tot ce trăim acum e un miracol
I-aș zice miracol-ca-suport-al-supraviețuirii