Stă nemișcată în marginea pădurii
O neagră sălbăticiune;
Și vîntul încremenește pe deal.

Mierla își încetează cîntul,
Odată cu ea tace și flautul
toamnei, gingaș, între trestii.

Pe negru nor
Îmbătat de sucul de mac, cutreieri
Iazul în noapte,

Și cerul cu stele.
O, surioară, mereu se-aude vocea ta
Lunatică, prin noapte și duhuri.