în stânga era o jumătate de haos,
în dreapta era o risipă de nemângâiere,
oricât ai fi alergat de negură
pe câmpul fără orizont,
nu te puteai ascunde decât în propria groapă
săpată cu unghiile
în țărâna rece și tăcută
de la pieptul pământului.

niște bolovani mari de nouri
întunecau zăpada mieilor,
în spate era zădărnicia oamenilor,
în față,erau
zilele
numărate.