M-am așezat cu sufletul pe-asfalt
Să-l simt la fel de gri, la fel de rece
Cu gânduri învelite-n timp
Care nu vindecă...doar trece

Am căutat un soare-al meu
În aburul de dimineață
Ars-am în apusul său
Pe-asfaltul sufletului greu

M-am ascuns în odaia-mbibată
De vise, lupte, căutări
Sub un cearșaf de umbre înghețate
Sub ritmul trist al pianului global

Acolo într-un dans fatidic
M-au prins hoții de vise
Pe când Orfeu se zbuciuma sporadic
Pentru salvarea unui chip apatic

Greșit-am când am ars delir
Când eu în fapt, de mult eram
Cenușa păsării de foc
În zbor învățasem să respir.