sursele locale susțin
că ea se adaptează ușor
la viața în vid
unde poate locui fără mirare
între respirații adânci
printre roiuri de fluturi albi
cu panglici și litere
pe genunchi
pregătindu-se în continuu
pentru ceva atât de mare și intens
încât nu poate fi
prins în brațe, desenat sau arătat cu degetul


dimineața
când își piaptănă spiritul neîmblânzit
și se îmbracă agale pentru incendiu
ea este mai frumoasă decât lupta de clasă
surpând maluri pentru cei nedreptățiți
înfigând steaguri și săbii
în desenele de pe asfalt
cu genele trăgând de ploaia din nori


la prânz
pășește senin peste cărbunii
încinși doar pentru ea
când se pierde și se regăsește
trage linii între tot și nimic
când se simte iubită
radiază în pusee de febră
și lumea
lumea se reazămă
în pasiunea ei pentru viață
în umăru-i gol ca o stâncă
cu toata impotența
ce le curge prin vene
aranjându-și visele moi
între rigla lor și creionul ei albastru


ce vuiet
înainte și după ea
cum scurmă oamenii
ca un fel de pisică cu ochi speriați
mai ales noaptea