ți-a crescut o gaură-n inimă au zis mai întâi doctoranzii pe la vârsta copilăriei
și eu am râs fericit că voi avea unde să mă joc cu nisip

mai târziu prin adolescență au decis
că am o inimă într-o gaură și am râs
aveam de acum un fel black hole a mea
unde putea încăpea chiar o bucată de univers

teoretic nu prea exiști au concluzionat specialiștii pe când credeam că am devenit bărbat
și iar am râs pentru că atunci am înțeles că dacă eu sunt o iluzie totul e o iluzie

gaura ta e atipică ține loc de cord
chiar de materie cenușie ține loc
şuşoteau cardiologii psihologii psihiatrii
speriați de neînțelegerea lor

a crescut atât de mult încât te-a dat afară din tine și te-ai pierdut
eu iarăși am râs bucuros fiindcă oricum
nu mă găsisem vreodată

apoi tot ce era acolo ca o enigmă nepământeană s-a îndrăgostit de tine
de tot ceea ce ești sau nu
și nu am mai râs niciodată
pentru că de atunci totul în mine s-a umplut
cu viață

iar să râzi de iubire e un sacrilegiu universal
pedepsit cu uitarea...