În albul foii de parcurs a vieții,
în loc de litere se-așază fapte
și gânduri ce s-au risipit prin timpul
împovărat de iaduri personale.

Cum te-ai întoarce din călătoria
de dincolo de foaia asta pală,
să-nscrii un alt destin pe fața albă,
un fel de fluviu-albastru de pe verso!

Dar nu-i întoarcere fără de suflet
pierdut în râuri de memorii negre,
ce curg neobosite spre-acel fluviu
în care decantată e durerea.

Și te-ai opri să bei din apa-i vie,
străin ca să devii de spaima lumii,
însă un corb aminte îți aduce
că viața veșnică e scrisă-n cruce.

Și ce-ți rămâne ca să ieși din ceață?
Să ierți, să uiți, să pleci frumos din viață.