mâna arcașului
degetul de rubin al vidului
verbul a fi strunește aprig coarda vieții
inima țipă
dezgolită de pleoape

în oasele mele vulturii își înghit morțile
cu o foame uscată

privește
îndărătul lui
ochiul sferic tatuează zboruri pe văzduhuri ardente

limba mea
pârjolește cuvintele