Burta ta aproape perfectă e cerul
iar pistruii tăi, constelații.

Așa începe discursul erotic, atât în cele de sus, cât și în cele de jos.
Și dacă ai învârti roata plăcerilor și ar cădea de trei ori la rând pentru
sex, vai, ce risipă pentru poet!

Mai bine așază pe masă o carte
și pe carte așază-te tu!
Iar dacă ți-e frică de canibalismul literar,
dă-mi aievea un pumn, sau, și mai bine, tăcerea;
ceva care să usture cu adevărat, să contribuie la rezerva de ură a lumii,
să facă puțină lumină în hățișul ființei.

Dar tu te împiedici de tine, ca un nebun de Soare și aer.

Nebun a fost Galileo când s-a uitat cu ocheanul la aștri,
și femeia lui se plictisea în satin;
când se spune că poți, într-un singur tremur al vocii ei să știi sigur
cum îți va fi dimineața și ziua, și berea cu prietenii și cum va fluctua bursa!

Și tu ești dreaptă, ca un pod, și de orice adevăr care te traversează ți se fâlfâie.

Ți-ai dat și tu seama, în sfârșit, că orice amâni pentru mâine,
e ca și cum te-ai arunca în Sena și nu ai cădea niciodată.