Ne-am scufundat planeta în zile-ntunecate...
O, regreta-vom timpul cu întâmplări normale;
Acum par că-s firești chiar faptele ciudate
Și ne-am corupt simțirea slăvind stări imorale.

Tot ce-i demonic, iată - ne-apar-acum în față:
Ucideri, ură, groază, psihoze de războaie,
Iar inima ne-o schimbă-ntr-un bulgăre de gheață.
Mama natură însăși devine-o ciumăfaie.

Privesc cu-nfiorare cultura cum decade.
Dezmățu-i pretutindeni stăpân la el acasă,
Eșafodajul clipei e-mpins și jalnic cade,
Iar eu cerc să mă apăr ca melcul fără casă.

În nebunia asta, fii farmecul de-o clipă;
Cu ochii tăi de stele, fii marea mea salvare
Și spulberă-mi coșmarul ce-n juru-mi se-nfiripă,
Căci el ne-anunță parcă semnalul de plecare !


Glen Ellyn, USA - 26 sept. 2017