Fereşte-te Tu, Fiintă, cât eşti încă vie
Să nu ajungi doar o fotografie
Viața asta nu e chiar pe roze
Vechiul scrin s-a umplut de poze

Ai mei, ai tăi, ai noştri
Sunt doar pe o hârtie mai velină
Sub lampa slabă de lumină
Privesc la noi cu ochi albaştri

Ei sunt acolo, mamă, soră sau soție
Înca cu acel zâmbet ce le-a rămas pe buze
Şi de-ar cădea în jur numai obuze
Ei tot n-ar fi decât… fotografie

Locul strâmt e-acuma tot mai mult
Vino, mamă, tată,
Căci am acum o casă
Tu încă-i strigi să vină de la coasă
S-o dea încolo de lopată

Aveați mâinile-ngroşate de topor
Şi de cărat o viață în spinare
Să ne dați nouă de mâncare
Noi n-am ştiut că oasele vă dor

Ați plâns câteodată, pe furiş
În timp ce noi râdeam întruna
Crezând că e uşor să pui acoperiş
Sub cerul ce-l atingi cu mâna

Am vrea acum să vă plătim puțin
Să dăm înapoi din tot ce voi ați dat
Împrumutul unui trai meschin
Şi poate roua plânsului uscat

Dar astazi nu mai e sa fie
Noi ne-am trezit- dar prea tirziu
Caci azi voi nu sinteti decit fotografie
Iar locul e prea mult…si e pustiu…