Îmi reconfigurează calea către toamnă
trasee din urzeli de ițe fine
ondulate-n vânt par niște drumuri line
lucrare magică în nopți cu lună plină

sfori sofisticate surprind prin tăcere
prinse de petale garduri si frunze
mă sfidează lipindu-se de ochi și buze
sunt peste tot și nu-mi face plăcere

încropesc mlădioase capcane subtile
într-o atmosferă tămâiată de toamnă la țară
pentru niște victime relativ puerile
disperarea ultimei recolte de sfârșit de vară

îmi șterg cu mâneca fața bizară
și mai scuip o dată până s-aprind o țigară
îmi scot din ochii albaștrii și mici
pânze zburătoare de paianjeni tomnatici.