Arta de a așeza seara paharul de lapte pe noptieră
lângă cartea deschisă
se învață sau nu privind pe geam florile de măr, micii bulbi verzi până vezi
coaja sângerie, parfumată, a mărului.

Precum farmecul discret al caligrafului
care copiază scrisori de dragoste, cu tot cu greșeli și desene.
Atunci când îi refaci în minte discursul erotic și pui sau scoți virgule
sau întinzi pe covor piciorul paralel cu al său, atât de prezent în absență.

Când lovești ușor gura paharului precum o harpistă își acordează spinarea.
Când întorci pagina și vezi în marile pierderi o mare prostie.
Când închizi cartea, scuturi paharul după spălare și, cu spaimă adormi,
cu gândul la fericirea care te așteaptă,
indiferentă și egală cu sine.