colaj cotidian amestecat
cu visele unui om obosit

şi viaţa se-mpacă pe jumătate cu moartea
întregul stă undeva, între ele
rumegă iarba amară a gesturilor

umanul spune că zboară când visează
am văzut undeva că musca îi spune fluturelui
că îi mai trebuie numai "butter"
în rest zboară şi ea
fly - şc! fly-şc!
printre copaci
uneori dă cu ceva numit cap de ei
probabil că se cutremură toată şi crede
că a generat "emoţii pozitive"

(bârna din ochii celuilalt doare uneori
şi tot rostim câte ceva
a bârfă...
nevinovată)

fratele meu asculta muzică la radio
unul mai romantic se plângea
că e mizerie în lume
el, fratele meu, plastic a spus:
"du-te şi fă curat!"
(credeam că-mi spune mie
am râs şi mi-am văzut de treabă prin casă)

în sfârşit e noapte
eu umblu ca un dumicat amorţit
umbra lui mai degrabă
prin farfuriile vieţii

(mă caut.
caut somnul.)

Anne Marie Bejliu, 23 octombrie 2019