călcăm pe fluturi și timpane de mătase
strigând sloganuri din două cuvinte
scurte mușcături de vipere alienate
plutim în iluzii convenabile pe marea de
Nimic

mă întorc din nou acasă înnoit de
lumea nouă
mobila veche nu mă mai iubește
decât în amintirile pânzelor de păianjen

vâslași cu normă întreagă, fără plata
șerpași de cățărători, pierduți în fundal
epuizați între veșnice plecări și întoarceri
spre același punct fix ce nu există

risipim ieftin zilele scurte de pe pământ