m-am trezit iar în viață cu venele pulsând de la atâta lumină
un om singur privind pe geam

copacii înveliți în brumă

ca niste fâșii de nailon și inima de plastic

continuă să pulseze

e un nou an în care m-am trezit repetând
nici azi nu pot să găsesc fericirea

dar ea e aici în lucrurile mici

felul cum te privesc pe tine dând de măncare câinilor și pisicilor

ochii lor rotunzi mari cerșind dragoste mai mult decât mâncare și apă

și asta e frumos

ating cu degetele geamul ca pe o fotografie

azi totul e alb negru ca în filmele vechi


totul e fără sonor privesc în trecut și văd
o mulțime de oameni mergând alene pe alei vechi pietruite

în căutarea aceluiași lucru

văd și un copil care stă cuminte la marginea drumului

are fața neagră și inima albă care bate și ea în ritmul acestui univers
din partea noastră de lume

stai aproape de mine ca să nu pierd contactul fizic

e viață aici, îmi spun după care trag perdeaua albă și vaporoasă

și venele îmi pulsează din nou de la atâta lumină. și mai văd
un om singur depărtându-se încet

de ferestrele reci dispărând încet în ceață printre copacii înveliți în brumă
într-o pădure albă în care toți trăim fericiți.