ți-aș spune dacă mi-ai lipsi
dar exact cu asta se hrănește animalul din mine
urâtul ăsta, diformitatea asta, scursura

absența ta e forma mea perversă de dragoste
supraviețuiesc astfel

măcar să ne prefacem că noi am descoperit-o
nu inventăm nimic nou, până și vulcanii
considerați inactivi ajung la saturație
expectorează și cui îi este frică nu are
decât să se ducă dracului, nu-i așa că e tare frumos
atunci când e atâta liniște imediat
după apocalipsă, taci, știu că abia acum ai înțeles
dacă eu aș fi o iarnă nucleară eternă
tu ai fi florile lăsate de suflul radioactiv pe luciul ferestrei

- poartă-mă în uter, să fiu copilul tău nenăscut
cel care mai târziu te va iubi ca pe femeia lui
care i-a fost, la rându-i, fiică
și mamă deopotrivă până la adânci bătrânețe -

există un fel de melancolie
a tuturor melancoliilor
inventate sau închipuite

absența ta, absența asta a ta
singura mea formă perversă de dragoste
în înserare cotrobăind printre lucruri și praf

numele ei este moartea crezi că mai înțelegi semnificația ei
tastezi și cel aflat în interiorul monitorului
te privește extrem de uimit nu ești tu dincolo
nu ești în partea aceasta

ești o tastă pe care cineva tot apasă
șșșșș
șșșș
șșș
șș
ș

în vreme ce
un bilet de tren nu înseamnă neapărat o gară o călătorie
o gară o călătorie o gară o călătorie o gară
semnificația e alta
traversele de cale ferată sunt scări pe care mă târăsc
până în locul unde atât de mult te-am închipuit
că nici nu mai ești

atât de dor îmi e de tine