după ce faci focul să trosnească
pune piatra pe deasupra
dar nu oricum
ci în așa fel încât să iasă toată
întunecarea din ea
după care poți să pui
ÅŸi lutul dospit
dar nu orice fel de lut
și nu oricum,
ci bine frământat de gândurile tale
de picioarele tale
de ecourile albe
până iese mătasea din el
după care
poți să te plămădeşti din nou
ÅŸi pe tine
dar fără aripi
fiindcă ele îți vor crește din mine
razant cu pământul
când iarba se va fi încovoiat deja sub
tăcerile noastre

după aceea ai să vezi
că sufletele noastre s-au întors
în etosul primordial
mai limpezi ca niciodată
mai pure ca înaintea potopului
și ai să vezi că nu noi ne-am schimbat de fapt
doar pietrele și apa curgând
peste vremuri