luni
timpul se desparte de mine
viața, cheile și poșeta
au aceeași culoare
îmi desenez sufletul pe asfalt
și îi spun
așteaptă-mă

marți
mașina pornește mai greu
oamenii, scaunele și liftul
au aceeași culoare
trec prin toate vamele
îmi depun inima pe banda rulantă
și îi spun
așteaptă-mă

miercuri
conturul țărmurilor se topește
cuvintele, pereții și lectorii
au aceeași culoare
îmi arunc ancora în ibricul cu litere
și îi spun
așteaptă-mă

joi
umbrela nu se deschide
autobuzul, agenda și vântul
au aceeași culoare
îmi așez toate visele într-un cerc
și îi spun
așteaptă-mă

vineri
gândurile sunt o linie continuă
pacienții, caii și guvernul
au aceeași culoare
îmi privesc lumina din ochiul tunelului
și îi spun
așteaptă-mă

sâmbătă & duminică
sângele dezleagă emoțiile la gură
liniștea e o paletă de culori
îmi întind iubirea cu degetele pe hartă
și îi spun
fă ce vrei



și el mă așteaptă