șarpele cu clopoței
de smarald
cambrându-se
peste umărul
ascuns în mătase
nu privi înapoi
te vei preface
într-o statuie
de ciment poleit
până când prințul
pribeag
se va îndrăgosti
de privirea ta goală
mai bine mușcă
din mărul otrăvit
și nu uita să visezi
cum pădurea adormită
înfrunzește
din nou