Pământ și apă suntem
Așa se spune, nu?
Ei, bine, cred că suntem
Cu mult mai mult de-atât.
Suntem părtași se pare
La vechile războaie
Dar nimeni nu mai are
Clar niciun interes
Spre o bună purtare
Ființe raționale
Putem zâmbi, ori nu...
Putem cânta, ori nu...
Putem iubi... putem spera..
Cu toate astea însă,
Există diferențe...
Înalt sau slab
Ori mic sau mare
Frumos, sărac
Urât, bogat
E doar o întrebare.
Tu, caută răspuns!
E ca o ghicitoare,
De mare ințeles,
Dar fără importanță,
Căci n-ar mai avea sens.
Privesc tainic la oameni,
Cum veșnic mișelesc,
Al vieții înțeles
Și nu pricep cum, oare,
Pământul îi mai rabdă
De-atata mârșăvie,
Lipsită de-armomie,
De puțină speranță,
Poate de-un un strop de viață.
Pierduți in agonie,
Preocupări ilustre
Ori faimă, glorie, bani,
Ori dacă se mai poate
O patimă de ani,
Care-au trecut de-a graba
Pierduți, dar in zadar!
Iubire nu mai este.
N-a mai rămas un gram.
A fost stârpită toată ,
De n-ar avea habar.
Cum, cine ma întrebi
Iubirea ,cine ,oare?
Ori ești grăbit, îmi pare,
Ori plin de nepăsare?!
Dar nu e de mirare,
Nimic cam nou sub soare
O ceată de roboți
De-a valma umblă toți
Preocupați de sine
Eu înțeleg, dar oare
Îți pasă și de mine?!