Am învățat și eu cum se deschide sufletul,
este atât de greu să atingi punctul sensibil
și să simți cu inima întruparea în palme,
limba privirii și a semnelor care te învăluie.

O umbră mă urmărește pe unde trec,
nu mă lasă să răsuflu fără grabă și teamă,
undeva mă regăsesc într-o altă lumină
ca într-o cochlie în care să mă închid
când peste tot un virus face prăpăd.

Crește în mine o mare de neliniște,
beau ceai cu miere și visez aromele
din vremurile, oglindă pentru amintiri.