în nouă ape mi-am spălat păcatele de-a nu fi ajuns o vreme
să smulg buruieni și vrejuri uscate din viața asta pustie
pe lemnul putrezit inscripțiile par neînsemnate scrijeliri
ceilalți au tras gunoiul lor peste singura dovadă că
și voi ați trăit pe aici tragediile voastre
de care am aflat când mi-a venit rândul

bob cu bob am ales și m-am rugat zilei să primenească sufletul și
gândul de a vă pomeni așa cum am învățat tot de la voi cândva
și-am lăsat focul mic și mi-am amintit truda și dârzenia
și-am suspinat pierderea aceasta fără egal

sfărâmițat miezul de nucă al iubirii l-am luat în pumn
risipindu-l amintirii în aluatul cu mirodenii mă va urmări
până în gura flămândului ioană împrumută-mi și mie pumnul tău de mălai
ce bucuroasă era să dea un ciurel întreg de pomană
degustă tu îmi spunea de cât de dulce doar eu puteam stabili bunătatea
acum tresar la aromele trecutului și mi se pare că timpul merge în două direcții

fac o cruce din jumătățile rămase îi numesc de parcă am fi la cina cea de taină
jumătate aici și jumătate acolo