primăvara asta
cârpită cu petice care mai de care
să ne ţină oarecum laolaltă
făcută să funcţioneze împinsă repede
în algoritmul celor 4 sezoane
de dragul obişnuinţelor
al habitatelor de tot soiul

lăsată mai apoi liberă
ca un animal dezlegat din lesă
dându-i iluzia dumnezeirii
urmărită pe furiş ca un tâlhar
autoritar pusă la index

ÅŸi noi!

marii pitici înghiţiţi de instincte
falşii eroi formal expiind în burta unui chit
şirul nesfârşit de neorânduieli afective
ale străbunilor… ale urmaşilor

descoperindu-ne dragostea
chipul ciumat
constant ascuns
sub faldurile neobrăzate
ale himerelor… ale plânsului

ţipătul nostru de copii perverşi
mizând – până când?!
pe absolvirea omorului comis
nu din culpă