Dumnezeu n-a plecat niciodată din mine mi s-a părut
lumina a ars continuu și nu m-au descoperit ca să o plătesc
la fel ca și pe celelalte taxe cu care se pare că m-am născut
chiar și bucata de pământ locuită trebuie să o susțin
finaciar din munca mea și mai ales a Lui
deși îmi spune că nu-I datorez nimic
totuși convinsă că tot ce sunt e Creația Lui
îmi dă dreptul să îmi aparțin nu mă consideră un bun personal cum
mai-marii o fac îngrădindu-mi libera trecere prin viață
în linia întâi m-am aflat mereu cu neajunsurile
tristețea e stindardul pe care niciun dușman nu a reușit să-l fure
pe câmpul de luptă al marilor campanii și epocilor fatidice
trăiește în mine făcându-și de lucru cu dorințele mele
noaptea împletește codițe din vise pentru păpușile cu care niciodată nu m-am jucat
uneori îmi aduce mângâierile bunicilor să fiu copilul copilăriei îndepărtate
El e Zidarul acestui trup cu numele soare purtat de pe vremea când mama și tata au decis ca
Dumnezeu să se strecoare în sufletul meu din dragoste
și dacă mă uit bine în încăperea asta curată și simplă
iubire e peste tot așa cum praful revenind imediat ce l-ai înlăturat