mă dezbrac de dureri, de păcate , de toate
într-o noapte
o lume fără uși, fără ferestre
unde să așez trupul ucis
jos spini, în jur mărăcini
mut în tăcerea gândului
pe o tablă, astăzi goală
pionii au pierit demult
în ploaie, viscol, în vântul nebun
turnurile s-au prăbușit în nămol
nebunii au fugit pe unde au putut
erau nebuni sau nu au vrut
uciși au fost și caii, sub salvele de tun
regele a murit în ultimul asalt
ce tragic final
regal și ireal
regina a îmbrățișat trupul rece și gol
al regelui ei, ucis lângă tron
a sărutat încet buzele reci
un ultim gest, firesc și pământesc
în altarul ceresc al iubirii
o lacrimă a curs pe tronul astăzi murdar de sângele vărsat
sorbind apoi cucuta din pahar
plecând cu el spre alte zări
am scris azi povestea lor
e tristă seara asta în care lacrimi plâng
pășesc peste ani
mă ard cuvintele, ce ard, ce curg, ce dor
poate, odată, cineva, va asculta
povestea mea, povestea lor