Stropești năluci pe-a ta perdea de gânduri cugetate
Transcend ușor și-și văd de drum în mars spre-a lor cetate
Zboară spre sud, revin acas’, în bezna trecutului
Și ciclic se întorc cuminți prin polii pământului

Pășești apoi ghidat și ferm în zi cu gânduri moarte
Dar le resimți ca noi și vii și singurele, poate
Te învârți mereu și cert în cerc și totuși rătăcești
Viața-i miracol dacă poți din alt unghi să o privești