Se stinge moartea
În privirea noastră mută

Și violența pedepsei noastre
Se domolește o clipă,
În camera tăcută iar a pătruns
Pasul tău fericit.

Ah, frumusețea șerpuitoare, este Aprilie
Și splendoarea tânără a anilor
O porți din nou,
Cu blândețea ta,
Acolo unde mai acră-i așteptarea melancoliei.

Iarăși
În absorbita-ți frunte
Gândurile le regăsești
Printre obiectele cunoscute,
Fascinante,
Dar, mângâioasă, vorba ta
S-a însuflețit deja,
Mai profund,
Repede durerea-i ațipită
De cât te iubesc, dar fără speranță,
Iubindu-te doar în amintire
Ora pedepsei a și venit.





Traducere Nicoleta Dabija