21
Te-ai putea întoarce
Fără mâhnire, copile?

Cu ochi care nu văd
Decât în lumina tremurândă,
Castă, neliniștea izvorului?


22
E sufocantă seara, irespirabilă,
Dacă nici voi, morții mei, și puținii vii pe care-i iubesc
Nu îmi veniți în minte
Să mă țineți bine când,
Dar solitudinii, înțeleg, la vremea serii.



Traducere Nicoleta Dabija