24
Mă prind cu gheare albăstrii, uliule,
Și, în bătaia soarelui,
Mă scapi peste nisipuri
Și cad în prânzul corbilor.

Nu voi mai duce pe umeri noroiul,
Lume, mă va avea focul,
Ciocurile întretăiate,
Mușcătura puturoasă de șacal.

Apoi va apărea beduinul,
Din nisip dezvelindu-l,
Scotocind cu bastonul,
Un schelet foarte alb.


25
Cobora în Siracuza fără lună
Noaptea și apa plumburie,
Oprit, din șanțul lui reapărea,

Singuri înaintam înăuntrul ruinelor,

Un cordar e mutat de la distanță.



Traducere Nicoleta Dabija