Cânta un timp prin trompeta cochilie

melcul legăna jocul serii

prin buzunarele obosiţilor de plimbări târzii

stele curgeau prin copilărie

totul devenea Visul

acel vis de care nimeni nu se atinge

şi totuşi

toată lumea îl distruge

şi viaţa muşcă puternic din el

de departe câmpia Bărăganului

mă readuce în casa părintească

plimbările de seară, parfumul de muşeţel

culegătorii de ocazie - noi,

părinţi şi copii deopotrivă

departe tramvaiul luminează

e ora de întoarcere

fluieră tata prin maturitatea mea

mă readuce cuminte

în pragul casei părinteşti

de pe o stradă cu parfum de tei

glasuri de copii strigă neîncetat

cum îşi calcă umbra altuia

umărul cald al tatălui

răsucirea trezirea

prezentul

şi lacrima aiurea

pe buzunarul unui anotimp incert

Anne Marie Bejliu, 8 iunie 2020