În linişte răsare luna,
Luminile se sting pe rând;
Doar un greier singuratec,
Țârâie din când în când.

Din adâncuri ne'nțelese,
Se iveşte câte-un gând;
Iar eu stau cu cartea-n mână,
Recitind acelaşi rând.

Contemplând vremelnicia,
Ascunsă după fereastră;
Tremură în briza serii,
O muşcată roşie-n glastră.

La lumina pală a lămpii,
În aşa blândă tăcere;
Zbenguitul unui flutur,
Mă trezeşte din visare.

Printre ițele poveştii,
Rătăcit un fir cărunt;
Cu un tremur închid cartea,
Frământările le-ascund.

Cât aş vrea ca-n astă noapte,
Timpul să-l opresc în loc !
În pridvor să-ți aud paşii,
Să reluăm al nostru joc.

Cu pleoapele tremurânde,
Mai înalț o rugăciune;
Simt o tandră mângâiere,
Şi adorm visând la tine.