Un verde-albastru cer
Amestecat cu apă
E acum prizonier
În a lacului groapă.

Tăcut el se dizolvă
Împrumutând din apă
O melancolie bolnavă
Când soarele îi scapă

Și se îneacă în verde lac
Precum un sinucigaș.
Păsările se ascund și tac
Lotusul se-nchide gingaș.

Într-un astfel de ceas
Când Însuși Dumnezeu
Îmi pare a se fi retras
Îi ascult suflul greu...