În ziua de azi e periculos să strănuți în public
îndeosebi la o terasă
când ai vrea să imortalizezi într-un poem
mărgelele coborând în șiraguri de pe gât pe trupul sticlei
se va găsi cineva să-ți ureze sănătate
apoi
odată spartă gheața
să-ți împărtășească propria teorie despre noul coronavirus
cu ocazia asta vei afla și cum arăta zona în ‘77
pe când cartierul în care locuiești încă nu exista
pe când nu era virus îndeajuns de rapid
încât să contamineze felia de salam căzută pe jos
înainte să o recuperezi
și să o reașezi la locul ei pe felia de pâine
asta îți amintește de ea
într-o bucătărie minusculă pe malul mării
privindu-te cum aranjezi pe un platou
felii de mezeluri felii de roșii
lăsând marea să le săreze
și acea farfurie
marea și Ea
erau totul și nimic mai mult
pe atunci femeile nu aveau atâtea ifose ascultați ce vă zic
dar tu auzi doar vocea ei
spunându-ți că ea visează la cu totul altceva
de atunci soarele a devenit un despot nesuferit
canalizarea ce refulează șterge gustul mării de pe trupul ei
iar ospătărița de la Continental e acum bucătăreasă la Diamant
și pune leuștean în ciorba de fasole.