Se-ascunde Viața printre reptile cu gâtul lung și gheare reci
și trec în fugă nopți… Trec zile de când o caut. Umbre seci
se-aștern în față- mi ca veninul răpus de timpi și de măsuri
să nu m-atingă! Viața strigă după mine cu zeci de mii de guri.

Se-ncurcă drumul… Și cu piedici m-așteaptă seara la răscruci.
Și știu că Viața mă așteaptă lătrând cum câinii prin uluci…

Sugrumă șerpii rostul vieții... Eu merg cu pasul strâmb și rar…
Mă udă roua dimineții mergând.
Sunt faur, mag, tâmplar…

Ajung în toamna vieții, singur, la hoitul Vieții. Os împuns
stă alb sub cerul dimineții...Găsit-am viața!

Sunt cel Uns
cu mirul moaștelor de mâine. Voi povesti ce am văzut
când viața blândă ca un cîine se-ncolăcea pe Cel – de – Sus