se consumă hectolitri de neuroni excitați
planuri pozitive motivaționale pufoase
mirosind frumos a succes și carieră explozivă
încordare, așteptări, sacrificii până la sânge
pentru sclipiciul ireal de instabil
dacă ne cade un măr în cap spunem că știm
unde se duc toți învingătorii lumii
prefer focul crematoriului, minciunilor corporatiste
suntem și nu suntem, o clipă, o sută de ani
venim, facem implozie și plecăm
atât de simplu și banal încât urăm adevărul
energie irosită clădind castele de nisip în ocean
am învățat că posesiunile ne fac Dumnezeu
când de fapt
a nu avea nimic te face Dumnezeu
căci Universul nu are mașină,casă și serviciu la stat
câți nu și-ar bagă conturile din bancă direct în sicriu
dar nu încap, sunt grase ca niște bivolițe, rămân unor netrebnici
minunații, extraordinarii, cunoscătorii, oamenii de succes
se duc dracului de nu-i mai știe nici vântul nici pământul
nu e o scuză, e o dreptate în legea noastră, un firesc
în lumea infinită
o umilință, un examen picat, o pedeapsă, o lacrimă
ce rost au toate suferințele asta absurde dar cotidiene
decât să rămân veșnic pe o planetă a supraoamenilor
prefer trecerea ca o reducere la absolut
ne e frică de moarte dar din moarte am venit
vom continua să fim așa cum am mai fost