cum se așează în tine mărunt, mărunt
o ploaie din picături mari și soare
și nimeni n-ar putea să spună
de unde începe și unde se sfârșește
ci doar că ai vrea să stai
la picioarele rădăcinilor
unde lemnul tace, unde cărările arborilor
colonizează inima înțelegând creșterea

aripi ating cerul și apoi coboară
în alb
prin frunze
doar de tine știute

mă așez și îmi aduc câteva răsărituri