Un zepelin - regnul păsărilor
alungește cerul spre toamnă...
din "bluetooth-ul" mașinii
susură magic: "summer is gone...";
potecă către negura răcorită,
umbrită între carpetele piscurilor...
un cor de îngeri suspină
camuflați în jivine binecuvântate,
primitoare, și îngăduitoare
cu eul poetic, intrus în sălbăticie...
din bolta catedralei mântuirii,
cu surâs izbăvitor de cumințenie,
sfinții, heruvimii, toate cele cerești
petrec liniștea muririi dintre nori,
undeva, pare-se atât de îndepărtat,
încât nici telescopul ultramodern
care zărește mai încolo de Jupiter
nu poate descrie în umbre...
fabula modernității, cariată,
nu mai are nimic comic în ea,
nu mai are nimic sfânt în ea,
nu mai are nimic sub covorul luxos
de idealuri scurte cât o viață de om...