alaiul de cărți defilează prezentându-mi onorul
sunt un mic dictator abrutizând cuvintele
desființându-le sau exilându-le
dar în același timp sunt sclavul lor. și ele știu

onoarea este unul din cuvintele ținute la reanimare. pe aparate
a intrat în comă cu mult timp în urmă dar nimeni nu are curajul să o decupleze
unii mai speră în miracole, altora pur și simplu nu le pasă
iar cei mai mulți poartă praporii cu numele ei

eu aleg, tu alegi, el/ea alege. noi alegem, voi ce faceți?
ei, ele, aleșii își fac ocheade și râd în hohote în spatele cortinei
viața însăși este o sumă de alegeri, unele bune, altele date uitării
dar cele mai multe rămân. se transformă în chisturi în tumori și distrug.

moartea vine ca o iertare, ca o izbăvire.
săracul poate să mănânce în voie căci Paradisul e numai miere și lapte
bogatul devine vegan egalând interiorul cu exteriorul uitării
dar absolut toți își lasă papucii la ușă și-n moarte intră goi, fără amintiri

dacă e adevărat că ultimul simț este auzul
vă mărturisesc că mi-aș dori să iau cu mine un ultim cuvânt,
indiferent care ar fi Acela. și știu că aș fi cel mai bogat om.
iubesc cuvintele…