Dinspre tine zorii se ivesc
Se-ntâlnesc în mare taină cu ninsoarea
Între mit și noi și pământesc
Cerbii tăi mai iau în coarne depărtarea

Doamnă, diminețile tresar
Ieri fugeai încă desculță spre o ceață
Încălzește-mă c-un vis polar
Eu sunt singurul atlant lăsat în viață

Doamnă, niște duhuri tac în noi
Când tu încă te pliezi pe orizonturi
Și-mi trimiți scrisorile-napoi
Dintr-o țară scufundată prin fiorduri

Doamnă, depărtarea fierbe-n larg
Albatroșii se rotesc pe-o mare lină
Eu sunt spânzuratul de catarg
Peste insula aceasta preapuțină