bate-mi la ușă
lasă-mi bilețele în cutia
poștală
bagă-te-n seamă cu piticul de la nr. 12
și întreabă-l de mine
sună-mă
arde-o pe unde știi că obișnuiesc
să-mi fac cumpărăturile
caută-mă în baruri
ia aceleași trenuri ca mine
închiriază și tu biciclete
de la KVB
și pierde-te prin Heumarkt
sâmbătă seara,
oprește-te în aceleași librării
ca mine,
așează-te
pe scările din fața Domului
și bea uitându-te la cele două uși ale gării
prin care știi ca întotdeauna
ies
și asteaptă.
speră
că ai să dai de mine.
crede asta
simte-o
imaginează-ți
spune-ți-o.
ține-ți apoi respirația
în timp ce strângi din pumni și dinți
cât poți tu de tare
și rămâi așa încordată,
până când degetele încleștate
vor începe să ți se înmoaie
iar plămânii îți vor exploda
și gura ta mă va scoate
o dată cu aerul din tine
așa cum o pensetă smulge
un fir de păr dintr-o sprânceană.